Tipuri de instructiuni

Instrucţiunile unui calculator se împart în patru grupe:

• instrucţiuni operaţionale, care efectuează operaţii aritmetice şi logice asupra datelor specificate prin operanzi;
• instrucţiuni de transfer, care deplasează informaţia între           registre şi/sau locaţii fără a modifica informaţia transferată;
• instrucţiuni de salt, care în urma verificării unor condiţii,          modifică analiza şi execuţia secvenţială a instrucţiunilor din     program;
• instrucţiuni de intrare-ieşire care permit comunicarea                 calculatorului cu exteriorul.

Instrucţiunile operaţionale prelucrează datele păstrate în locaţiile memoriei interne şi în registrele procesorului.

Cele mai cunoscute instrucţiuni ale acestei grupe sînt cele care efectuează operaţiile aritmetice de bază: adunarea, scăderea, înmulţirea şi împărţirea.

Instrucţiunile logice de tipul ŞI, SAU, NU sînt instrucţiuni operaţionale care acţioneazã asupra poziţiilor individuale ale informaţiei binare. În categoria instrucţiunilor operaţionale întîlnim şi instrucţiuni de tipul: şterge conţinutul unei locaţii sau al unui registru, complementează conţinutul unei locaţii, creşte cu o unitate conţinutul unui registru etc.

În categoria instrucţiunilor operaţionale sînt incluse instrucţiunile de deplasare a informaţiei, în care partea de adresă a instrucţiunii conţine un număr întreg, care specifică numărul poziţiilor cu care se face deplasarea.

Instrucţiunile de transfer deplasează informaţia dintre locaţiile memoriei interne, între registre sau între locaţii şi registre fără a altera conţinutul informaţiei transferate. Instrucţiunea trebuie să specifice explicit sau implicit adresa sursă şi adresa de destinaţie a transferului.

În timpul transferului şi după transfer, informaţia din sursă rămîne neschimbată. Cele mai uzuale instrucţiuni ale acestei grupe sînt cele prin care conţinutul unei locaţii trece într-un anumit registru, registrul acumulator, precum şi instrucţiunea de transfer invers: dintr-un registru într-o locaţie a memoriei interne.

Instrucţiunile de salt se utilizează pentru modificarea ordinii de execuţie a instrucţiunilor.

În mod normal, instrucţiunile unui program sînt analizate şi executate în mod secvenţial, în ordinea în care sînt aşezate în memorie.

Această ordine poate fi schimbată cu ajutorul instrucţiunilor de salt condiţionat sau necondiţionat.

Instrucţiunile de salt condiţionat permit alegerea continuării programului pe o anumită ramură, în funcţie de o condiţie de test realizată.

Folosirea instrucţiunilor de salt condiţionat dau posibilitate utilizatorului să introducă decizii logice în procesul execuţiei programului.

O instrucţiune de salt necondiţionat conţine, în partea de adresă, adresa instrucţiunii care va fi executată în continuare.

Instrucţiunile de intrare-ieşire permit comunicarea calculatorului cu echipamentele periferice.

Echipamentul cu care se va efectua operaţia de intrare-ieşire se specifică în partea de adresă a instrucţiunii.

De regulă, instrucţiunile de acest tip conţin atît informaţii legate de natura schimbului de date, adică introducerea sau extragerea lor, cît şi comenzi necesare funcţionării corecte a periferiei.

Tot în aceste instrucţiuni se specificã şi registrele sau locaţiile în care vor fi depuse sau din care vor fi luate datele respective.